Tu

Cum poate știi, am început ca și icoane,

Simboluri pe pagini chiar aleatoare,

Eram un text în fața ta ,

Erai un rând , curând o voce în urechea mea.

Am fost amandoi spre despărțire,

Din fiecare se dezlipea câte o amintire,

A mea spre nord, a ta a dus-o mai la nord,

Dar am vorbit, fără să ne fi întâlnit.

Când tu ai mers spre casă, eu am mers spre nord,

Tu ai rămas acasă și au am mers în jos.

Mi-ai alinat fie ce seară,

Te-am primit în ceea ce am eu o cămară,

Iar tu mi-ai arătat fără șovăială,

Că tu ai în suflet ce căutam eu odinioară.

În preajma ta la primul ceas,

Mă simțeam ca și cînd am ingerat artificii

Trupul îți era stas, zâmbetul de la sosiri, în ale aeroportului trăiri,

Îl întrecea pe cel din pozele avute în priviri.

Iar eu, sunt cel ce ti-a văzut trupul dezbrăcat,

Eu știu ce și cum ești,

Eu am fost tânăr și tu în brațele mele .

Eu mă simt jos față de tine ,

Apar atât de mic când te văd pe tine ,

Îți simt puterea peste a mea

Și vreau să fiu vrednic de ea.

Chiar de lumea zice că nu e bine ,

Chiar de se uită pe stradă la mine ,

Eu, privirea mea este spre tine ,

Tu ești mai mult decât oricine !