Oare

- Ce te face să crezi că umblu iar pe cărările perindate și reci ?

Asta mă întreb atunci când sunt singur în fața ta,
Și nu înțeleg de ce zidul celor două cifre redundante,
Nu mă protejează de firea ta rece și dezolantă,
Care nu tace, nu vede, nu se desparte.

Și băutura, ah, asta-i un pretext, un camp de maci,
Un dăiniuș de pe un deal la apus de lună.

Și problema cu ea, știm bine noi doi și chiar știm,
Că nu există, ci poate e doar ușor voalată,
Căci la răsărit de soare nici tu și nici eu nu am mai tăcea.

Asta mă întreb eu acum, când oare te deschizi?
Când oare nu mai crezi că sunt doar un pasager,
Venit dintr-o colibă dintr-un meleag cu cântec,
Ce-ți vrea a ta privire mlădioasă, albastră dintr-un iceberg !?

Și trupul cărnuit, rupt de-o pătură de lână.

Dar oare, ce te face să crezi ?



P.S. Încă în lucru......