Cu vântu-n ceafă, spate, umeri,
Stau și ascult tăcerea-n drumuri.
Calm, îngrozitor de calm,
Nici pic de zgomot de oraș.
Mă simt ciudat,
Da' nici nu-s beat!
Se poate să se-ntâmple ceva,
Să ardă un port sau măcar un grajd,
Oh da un grajd c-un porc de viu!
Așa acum mă simt mai bine,
Poate-s un pic macabru da's pe vine.
Și toate merg cam către nord,
Se poate oare mai mult de atât?
Oh da și poate că mi-s orb,
Ar trebui să mă adulmec să tac,
Și să nu uit să-mi rup din brațe,
Că am prea multe-ntinse-n jurul ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu