Dacă mă îmbeţi suficient de mult,
O să îti zic că stelele îs pete de leopard,
Ce au zăcut la umbra ta pe lună plină.
Și dacă o să te sărut,
Îti voi jura că buzele tale sunt,
Facute din același lut ca și ale mele.
O să îți povestesc cum,
Mâinile noastre se încăpățânau de mult să fie legate,
Cum ochii mei îti miroseau de atâta vreme umbra gâtului tău,
Cum palma mea îndelung răbdătoare dorea a se agăța de pieptul tău,
Să-ți audă cântecul sufletului.
Și dacă mă lași să-mi aștern capul pe coapsele tale,
O să auzi cum sângele îmi va fierbe în vene,
Cum mă voi ușura de gânduri...
Cum o să te aud printre rânduri...
Și tu de vom sta într-o seara față-n față...
Să nu te mire de de o să fiu fără suflare,
Și de voi purta departe....
Te voi lua pe jos, în brate... De mâna sau de braț...
Te voi duce unde sunt stele, te voi duce unde nu sunt nori,
Te voi duce unde vom fi noi...
