Vară

Și-mi vin norii de furtună,
Și vântu-mi bate-n față.

O pană taie apa-n două,
Și se numește rață.

Un fâlfâit, un corb în zbor,
Îmi spune să m-adun,
Să-mi iau picioarele să zbor,
Și să mă duc acum.

Dar n-ascult nici de mine, dară,
Cum asculta-voi de o cioară.

M-arunc în toiul nopții reci,
Și sper ca să nu doară.

Și norii trec se-adună iară,
Nu vreau să-ți spun a mia oară,
-Dar poate-s prost căci încă te simt vară!

Cărare

Iarna pare să vină,
Până și copacii simt asta.

Își schimbă hainele-n sacouri,
Se agață-n șiruri de unduirile valurilor ce se conduc spre puntea unui marinar
Ce stă așteptându-și clienții să-și vândă crabii întortochiați într-o găleată.

Oh tu de-ai vedea ce văd și eu,
De ai simții ce simt ce eu nu pot a arăta,

Oh tu de m-ai întoarce și ierta!
Oh tu, al tău aș fi și tu a mea!

Dar nu pot a mă întoarce când văd ce știu și n-am ce face.

Când printr-o unduire de val m-am dus
Și ai rămas la fel acasa,
Îi ușor nespus de rău,
Și am momente când nu mă simt eu,
Și știi că nu fac voia mea
Dar nu vreau să fiu al altora.

Cândva cam acum un an...

"Îmi căutam liniştea fără vreo direcţie, pe apele învolburate ale vieţii şi dintr-o dată mi-ai ieșit în cale.

Fi-mi tu far  spre insula de liniște după  care tânejesc  de atâta timp și la care mă gândesc zi de zi!

Bine ai revenit dragu meu!,

Bine ai revenit la mine!"

O zi de vară...

Momentul când vinul îmi atinge buzele domol,

Când mă răsfrâng asupra ta încet,

Atunci când te cuprind de șolduri într-un râset amețitor,

Și te ating pe după pleoapa ochilor,
Atunci mă simt, te simți, iubiți.

Atunci când carnea ta suavă mă întretaie,

Când pieptul tău, ce-mi place-simțire, mă spintecă-n odaie, 

Atunci obrazul meu se simte-n sufocare, când te pătrund în locul cel apus.

Și-mi presezi sângele pulsând în vene,

Mă atingi pe locuri de nedesfăcut,

Și-mi tragi respirația-n ele,
Atunci eu mă simt pe veci tăcut.

Mă prinzi cu râsul tău prea abătut,

Cu ochii-mi ceri în forță, îmi zbați-n cale,

Îmi zici cu nepăsare că mi-s un prost și atât,

Dar eu te simt a mea, te simt agale.

Mă chemi, mă chemi în brațul tău.

Și buzele ți-s în  maieu,

Și se răsfrâng asupra-mi cu tărie,

Ne sufocam încet, încet,

Dar lasă-ne în nebunie.

Și noaptea nu-i prea lungă,

Și vrem a nu uita,

Căci am avut o vreme,

Una doar și nu a fost prea rea.

Nu vom uita voința,

Nu vom uita nici calea,

De vei plecea în lume,

De voi pleca agale,

Să strângem mâini în cale,

Dar să nu strângem calea.

În calea zilei

Un zâmbet pierdut de după picioru' stâng,
Îmi pare că nu-i bine!
Ori îi de la prea multă cafeină, taurină...cola și cu milka,
Sau îi de vina ora......

Că și uitai ca să vă zic,
E și trecut de cinci...
Ba mai de graba îi cam șase...
Căci mi se strecoară- brațe.

Și cum stăteam și mediatam,
Mai bine zis stăteam să vina ora de trezit,
Îmi zic hai și pe-a ici,
Pe-a nimănui grăire!

Și cred că mi-s destul de ars,
Încât să sper că mâine sau azi,
Îmi voi aduce aminte de tot ce nu-s în stare să tac
Și să-mi opresc privirea.

Și cum zici tu precene bun,
Eu când mi-s lăsat sângur, nu sufăr,
Ci fac prăpad și nu-s numa eu,
Și lesa scurtă-mi trebă.

Da vine vara, cum o venit,
Ș-amu un an,
Și numa noi știm ce o fost,
Mai stai oleacă ș-am să plec,
Și de prăpăd îi rost!