Ceaun cu nori

Am întalnit-o , era verde, cam gălbuie şi amăruie

Nu-şi dorea decat normalul,
Un ceaun cu nori si malul

Se-mbrăca ca un proscris,
Ţoale strâmte, mici, un vis,
Arăta ca un parbriz,
Un coşmar, dar vizual.

Ea-mi zicea că's cam banal
Că pot  mult , dar că nu vreau,
Că ma place ,când nu stau.

Eu îi zic si îi repet,
-Schimbă-te că nu-i corect,
Ce faci tu, e pură ură,
Pentru tine, zău esti dură!

-O s-ajungi să vezi,
Nu-i bine, toti şi toate râd de tine!
Ea imi zice,- şi, ce-mi pasa
Eu sunt eu şi ei sunt ...lasă!

-Mie-mi place aşa ca mine,
Eu sa fiu ce’a ce-mi convine
Alţii lasă-i.... fie ei
Cei ce par frumoşi, da răi!

-Eu nu vreau decât, ceaunul!
Plin de nori , langă un val
Unde pot să stau destinsă
Afară cu usa-nchisă.

Ceaun cu nori ea îşi dorea
Pe când eu , cam până atunci
Numai, bani şi bogăţie,
Asta îmi doream eu mie.

Nu credeam că un ceaun,
Plin cu nori sau plin cu fum
O fi el important ,
In arealul meu scufundat.

Si acum ca-m vorbit cu ea,
Cu ea , cea gălbuie ,amăruie
Imi dau seama de ceva
Că viaţa nu-i contra mea
Ci eu stau de cot cu ea.

Că trebuie sa fiu ca mine
Nu să-arăt ca ori si cine.