Consolarea în cărare

Mergând repede-n cutie,

Am raşchetat tot pământul,

Aruncat tot conţinutul,

Ş-am rămas mai slab, mai cum e...?

Mai fară sentimente ,

Mai fară, detonatoare infecte,

Aşa ca şi cum n-aş fi,

Fără să mă simt legat ,

De vre-o pasăre-nchegat.

Păşind greu ,dar cam domol,

Pe ţesătura-n carou,

Unde's criptate cu şnururi,

Lacrimi atârnate-n gol,

Ce acum par a fi de-a pururi,

Uitate şi defăimate,

Dar de-o viaţă adunate.

Şi nimeni nu vreau să ştie,

Unde poate zac eu-n ele,

Şi de aceea le arunc,
Într-o gheată rătăcită
De mult uitată-n oglindă.