Pieptul tău

Naturii-i e ușor s-absoarbă,
Orice rază, cu palmele-n acest piept,
Natura se odihnește agale, 
În spate însă, ea se rupea în dăruință.

Trupul lui, parcă zâmbea necontenit,
Și sub lumină, urechile-i priveau,
În atingerea lui, un lucru binecuvântat.

Nu-i multicolor, era un el așezat pe spate,
Și orice loc necunoscut îi pare-o amintire furată.

Culorile naturii sunt gânduri în mintea lui,
Aerul de deasupra ce-l inspiră,
Îl expiră-n nesiguranță, 
Amestecată-n toamnă.

Nu simțea speranța, 
Fiecare era suflet, un cap făr' de chip,
În al lui ținea s-absoarbă vântului, pantalonii, atâta.

Dădea un dar pe un orice, oricine, 
Ce-i  producea senzualitate-n nările lui.

În urechile-i înfipte-n trupul speriat de șoapte știute,
Știa a urma raza aerului spre căldură, agale,
Pe adierea aceea, ce se umfla, 
Ducând împinse ale sale gânduri.

Fecioarele se propagau vibrând, 
Veneau spre el lăcrimate,
La locuința temporară, 
Vârfurile eliberate, zburdau angelic.

Și el, stătea întins, ca toamna dezgolit, 
Ori de câte ori era necontenit.

-Of, dispusă-n puncte, 
Cuvintele să-l fulgere!

Simțea albastrul sub perină, 
O mireasmă senzuală,
Suavă-i era fiecare călcătură, 
Plutind pe palmele-ți goale,
Sentiment alcătuit cu rost,
În el își sprijinea coatele.

Ele priveau cărnoase, 
Cum un astru, odată voluptos,
Închis în joc, repeta infinitul și se odihnea.

-Dimprejur m-ai răzvrătit, 
Atunci cu frunzișu-n vânt,
Ce victimă ușoară a gândurilor, cu chipu-n lucru!

Băiatul cu ochii-n ocean, 
Venea spre a încerca citi,
Dar, se terminase, simțea ridicarea razei.
Pieptul auriu-i accelerase, 
Și-un dar celest i se alungi în sân.

De odată viața, era ca iubirea ce-mi dă contemplare,
Simțeam la așternut c-aveam să iubesc.

Tu nesfârșire, exprimi puține peste trupul arătat,
Ți-a ieșit culoarea?
Printre zâmbete-și arătă talia,
Începe a se oglindi adierea noastră și plecăm.

Pala-n buzele-n care adia mătase, 
Mă poartă dincolo de inspirație.

Vorbea de rău,
Îți mărturisim, acestea-s multe.
Mintea parcă mi se învârtea,
Fiecare unduire atentă se transformase provocator,
Și pieptul tău din nou îl strâng!