Înconvoiat Într-o priză,
Sar cu sufletul prin brize
Zburând ca nebunu prin' balize.
Şi te-aud cum strigi cu urme,
Aruncându-mi o lămâie,
Tot mai speri să-not in ceată,
Să mă bucur de o şură ,atarnată de o mură.
Eu alunec prin bazalte,
Ce mă sfâsie , la coate,
Ce mă taie, mă despică,
Mă invârt si imi explică,
Că nu vror sa fie rele,
Dar că asta fac doar ele.
Si ajung târas pe plajă
Era umedă si moale
M-afundam în ea cu mâna
Şi simţeam , că sunt de vină
Eram strâns si legănat,
Dintr-odata aruncat
Într-o mare linistită
De nimeni neprihanită.
Şi de odată îmi vorbi,
Spunându-mi:
-Tu mă mai ştii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu