Eu şi cu tine

   Eu şi cu tine,rămaşi întinşi peste mine,

  Tu mă omori, tu mă strecori, tu mă adori,

  Eu vreau să urlu, eu vreau să cred,

  eu vreau să te pierd.

  Nu-mi da speranţe, dacă ştii ca nu mă vrei în braţe,

  Nu-mi arunca grăunţe de ciocolată, parafrazate,

  Nu mă atinge cu scândura flambată, peste o perdea stricată,

  Nu mă uita, nu mă implementa, doar ca să te simţi consacrată.

  Eu îmi revin, eu mă simt oarecum, mai fin ,o să fiu senin,

  Eu aştept să cred, că mă doare, mult mai puţin,

  Eu, deşi sunt meschin, încă mai am o fărâmă de măslin,

  Eu, da, tu ştii, că eu, nu mă comport ca un bun creştin,

  Eu, atunci, îţi dai seama, că eu, pot să zbor către ce vreau să fiu.

  Şi te rog să îţi dai seama, că desparţirea,

  nu înseamnă uitarea,

  Că, deşi nu arăt că te urăsc,

  deşi sunt verde peste păstaia de fasole crescută cu amoniac

  Să ştii tu, că eu m-am lăsat de coniac.

  Eu umed, peste lenjeria cu feţe ce se strâmbă,

  la corpul meu dezastros,

  Tu, tu încă ascunsă, printre scamele aripilor de buburuză,

  Noi, legati de ramele patului încifrat,

  în contemplarea părului meu de pe braţ,

  Realizam, eu şi cu tine, suntem oricine,

  eu şi cu tine nu vrem decât ziua de mâine.