Sfârşit de August

 Apărut în iulie,la început de vară, 

 Ieşind pe un drum de ţară,

 Străpung lumea cu pumnul meu de odinioară,

 Doream evadare, nu ştiam că va fi greşeala mea cea mai mare!

 Continui cu viaţa, merg către raţe, cu braţele,

 Împing de zăvoare, mă răstorn peste oale,

 Ating muşuroaie,mă părăseşte unul ce atunci se vroia un oarecare,

 Respir doar în trei, respirăm doar în trei,mă agăţ de idei,

 Şi iulie trece şi viaţa-mi petrece şi locul meu se mută pe după aleei.

August începe,faţa-mi atinge rece,

 Mă zbat între zale,înot printre nisipuri de vară tasate-n picioare,ce zburdă printre obloane,

Ziua, eram un străin, noaptea, apăream doar în iluzii, străbătute de aluzii.

 Se duce-o săptămână, august începe într-o cameră plină,

 Caldura-n mine intră, vara e tot mai toridă,

 Moleşit şi uitat, de cel ce se crede , acum binecuvântat, cad în extaz,

 Păcătuiesc pentru un braţ, mă răzbun pentru ore, încerc să fiu un alt Manole,

 Şi încerc să te prind, de tine să mă ating, feţei tale bunăvoinţă să-i simt,

 Te mint şi mă minte, te cred şi mă sting,

 Te las şi mă conving, că-i mai bine sa fiu un altlul, să mă prezint în fata poporului secătuit.

Şi august tot merge şi timpul mă petrece şi uite-mă, sunt din nou rece,

Şi vara nu mă mai întrece, sârma ghimpată de pe perete,nu-mi mai atinge umărul,

Apar , a treia săptămână, ca un altul,

August, ajunge la lună plină,prin curier îmi vine înapoi lăstunul,ce uşurare ,mă simt, mă simt, mai moale!

Şi august se duce, acum că sunt rece, şi August mă lasă şi…..

August, ma lasi!

Şi August ,ajung, ajung, să-mi..... simt , să simt că-mi pasă!

Dar poate peste-o lună, septembrie, cu a sa brumă,septembrie căzând, căzând de pe Lună,

Mă convinge că-i bine, să-mi pese ,iar, iar de ....tine!

Să uit c-a fost August, să uit că la sfârşit de august, eram inocent, eram visător, eram un tânăr ce vroia, ce îşi dorea, să simtă un zbor!

Eram o inimă de trecător!