Ține să sufere-n șale..

E prea absurditate orice lucru cu imitarea,
La tine însuți, o fire precară, este normal, atunci când,
Poți privi, iar și iar și să nu vrei un argument.
Vinerea asta, s-ar putea decât să doară, căci, nu e mai departe.

Celor unde predecesorii tăi, ai omului, le zici:
Mai, nu este și el pierdut, nu-i mai aduce,
Omului, care mănâncă, când nimic, când orice,
Prin nimic încearcă lucruri.

Să fii imaginația mea, mulțumesc, nu ai decât,
Trebuie perindat lumii și denumit, este și rămâne.

Ne asemănăm vânătoarea către înapoi, către onoare,
Valoare nu e decât, de ce-ul, ăla ce se vrea mai înainte,
Decât mai bun cu cei ca ei, mai bine rămânem în fundătură.

Teribil contemporanii ăștia, iraționalitatea le e rănită,
O să nici nu fie, nici remarcabili, da ține-te, că ei vor să fie,
Nici nu se uită, ține-te mai departe de cei care cânt' !

Mai, după cât  pare a se vedea e limitat,
Păsările, imediat o iau la șale, într-un dâmb al unui
Măr, inexistent, să fie oamenii degeaba?

Te uiți, uiți dragoste, vrei să fim cămăși-n comun,
Cunoașterea de comportament pe lângă vulpile, oh, vulpile,
Adevărat, sunt cu atât mai importante, când
Singure se bucură mai mult cu oile-n cutie.

Limitată de Soare, desparte condițiile ce n-a atins,
Mereu vedea pe un munte de șireturi,
Că pot și să fiu și eu altceva printre ele,
Un orez, printr-un bol pe-aproape, 
Îți dau rolul obosit de a putea cânta cu becu stins.