Într-o cadă

Crestându-mi încet o venă,

Mă holbez  la ea în beznă,

Aşteptând să-mi piară viata.

Văd sângele cum se scurge,

Se prelinge şi se duce,

Îţi simt amintirea , mă ajunge.

O simt ,se spală ,acum că-i iarnă,

Îţi simt unghiile cum m-atacă,

Cum se zbat în piept …

-Să tacă…..!

 Izbucneşte-un glas de toacă.

Stau s-aştept ultima clipă,

Într-o cadă ca de sticlă.

Mă scurg spre canalizare,

Mă topesc ca o unsoare.

Tu mă scrijeleşti pe piept,

De odată mă pui drept,

Mă usuci şi mă întinzi,

Barba roşcată-mi atingi,

Părul vesel tu îl strigi.

Port-mone-ul îl arunci zicându-mi ,

– Gata nu mai e ca atunci………

Nu mai vreau să fiu platită,

Azi eu vreau sa fiu iubită,

Te vreau rece pe saltea,

Nu fierbinte lângă ea!

Mă ataci cu frigiderul,

Mă ameninţi cu-o shaworma,

Mă răpui cu o reformă.

-Şi pe bune am uitat!

Zise ea deodată-n pat.

-Candela cu elefanţi,

Hai, spune mi-o mai comanzi?

Doar asta mai ştiu de-atunci,

Doar asta mai speri s-auzi!

Restul ,le-am lăsat în cadă,

Scurse sunt acum pe ţeavă.

Eu acum  nu’s ca şi ieri,

Sunt mai rece ,mai cu idei

Mai fierbinte pe la coate,

Doar atunci când stau pe spate.

Mă trezesc, îs tot in vană

Stau s-aştept o nouă rană...