Liniştea
nopţii mă doare,
Mă
doare, pentru că-mi şopteşte adevarul,
Şi
noaptea mă sperie , mă îngrozeşte,
Buzele
mele încă îţi mai cauta părul.
Când
e bine, cel mai bine ,mult mai bine,
Atât
de bine ,îmi e cu tine ,agoniia nopţilor mele,
Liniştiea
lor,numai tu o ţii, departe de mine.
Eşti
imperfectiunea mea ,eşti durerea capului meu de după beţie,
Eşti
tot ce simt cel mai intens ,esti tot ce vreau şi îmi doresc,
Clipa
de lângă tine ,tarziu în noapte o regret ,căci nu pot să-mi mint privirea.
Incoerenţa
vorbelor mele,bâlbâiala sufeltului meu,
Nedevorat
am fost, recunosc m-am simţit ateu.
Dar
când las sexul de o pare şi-mi privesc umbrele-n noapte,
Înteleg
că viaţa-mi-e plină de oroare şi de vină
Iar
cu recunoaştere deplină n-aş mişca nici o maslină,
Şi
cu asta , gandesc tare, dragostea nu-i pacat mare.
Nimic
, chiar nimic nu mă mai interzice,
Nimic
chiar nimic nu mi te mai interzice
Fara
semne,fara artficii, fara filme, doar cu tine.
Adrenalină,
hormoane,senzaţii,braţe buze şi obloane,
Nu
contează, eu l-e simt fără pendul ,
Eu
te simt cu totul , eu îmi simt poate sorocul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu