Şi pelicanul, se plimba peste reţeta de şuruburi
glazurate ,
Doborând cărticelele cu umeraşe deocheate,
Nu se simţii, ei el, îti dai tu seama,
Nu ar fi ridicat nici măcar un mâner de oală spartă ,
adunată de pe roata mânii mele perforate.
Scormonind pe sub cearceaful scluptat în bucata de şuncă
rumenă,
Îmi dădui seama că nu mai am altă pernă,
Ce să fac, ce să fac, mă apucai să înjunghii un copac,
Şi-mi confecţionai bătătorul de vise ,
ce explodează mereu pe după lac,
Unde noaptea ,eu mă arunc spre dimineaţă,
în gelatina abdominal, dată cu lac.
Un sfârc de-al meu, nu vă spun care, se vaită,
nemernicul, zice
că-i prea mare,
Auzi tu, cum să fie mare, eu mă mir,
pentru că ştiu că sfârcul, e normal de mare,
În schimb burta, burta mea umflată de compresorul
fast-food-urilor,
Se afla acolo liniştită, nu are nici-o treabă îi foarte
fericită.
Vai doamne, pelicanul zboară, pasăre netrebnică,
Pasăre hapsână, nebună, incapabilă de a pune o frână,
uite, că mi-ai stricat freza,
Acum eu ce mă fac, că-mi-e plecată coafeza...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu