Expavorere

Îmi place să cred că ştiu ce vreau,

De vreau un umăr, de vreau un zâmbet,

De vreau o casa, de vreau un loc fără masă,

Nu-mi place să uit ceea ce vreau.

Îmi place să simt ceea ce  vreau,

Să simt că sunt eu, să simt că sunt chiar rău,

Să simt că ma doare, să simt că poate nu-i altă cale,

Şi nu-mi place să simt ce nu-nţeleg.

Îmi place să ma bucur de tot e am,

Mă bucur de lume, mă bucur de vreme,

Mă bucur de omul ce stă în stele,mă bucur de femeia din visele mele.

Nu-mi place când sunt trist şi vreau ce n-am, nu-mi place când sunt laş şi uit ce am.

Îmi place să ascund în mine tot ce mă doare,

Să mă ascund pe după reflectoare, să rabufnesc doar lângă o pernă moale.

Să îmi menţin o mască tare, să nu-mi respir durerea-n zare

Nu-mi place când tu vezi ,ce mă tresare, nu-mi place când îmi simţi a mea îngrijorare.

Îmi place să urlu noaptea-n întunecare,

Să răbufnesc între ceva pereţi , ai unei camere-nchisoare,

Să mă invart pe rock şi operă şi muzică de jale, să evacuez urletul neputinţei trecătoare.

Nu-mi place, nu ti-ar plăcea să mă vezi urlând, nu cred că ai vrea să mă vezi chiar aşa cum sunt.

Mă sperii eu, dar tu, tu , probabil că te-ai îngrozii ,cel mai curâd!