Bob de mură

Singur, un capitol,trece, trece cu amănuntu',

Fluid de cumpene,zăpadă, venită ca o umplere,

Răzbat, m-am încălzit, sunt acum mult mai netezit..

-Necugetând a-ţi rememora, greşeala de pe urma ta,

Tu, da tu...tu acela ce tot timpul spui nu...

Tu, tu, cel ce nu vrei şi nu ai vrut,

Să te-mbraci ca la început,

Tu, tu,o să rămâi un necunoscut,

Mă pierzi şi m-ai pierdut,

Mă uiţi şi m-ai avut,

Mă ştergi şi m-ai durut.

Tu, tu, cel ce nu bei mult,

Cel ce nu mai ştiu de unde a început,

Da tu, deja te uit....

-Şi tu, şi tu, aceea, pe care n-o uit,

Aceea pe care n-o mai sărut, 

Azi, mâine,tot ceea ce ai mai rămas,

Eşti un glas, purtat peste obraz.

Un capitol de pastramă,

Un pedestru făra ramă,

Un amalgam de oje şi lămâie,

Un cuget de tămâie, alterat cu mânie

Şi s-o dus şi am plecat,

Acum sper să mă resping,

Peste umăr capul să nu ţi-l mai simt,

Şi-mi tastez peste o şură,

Viitorul într-un bob de mură.