Colivie pentr-un înger

Nu încerca să mă întelegi,

Pentru că, poate, da, o să te uimeşti,

Te voi speria, ştiu asta,

Şi vei fugi şi tu la fel ca noaptea.

Au mai încercat, îţi spun,

Toţi serafimii, de pe drum.

Cel mai bine,

Zău îţi spun,

Consideră-mă un nebun,

Astfel scapi uşor de mine,

Fără migrene nebune.

Dacă totuşi vrei să-ncerci,

Iubeşte-mă.........

Şi ai să mă întelegi!

Cred, sunt sigur,

Asta-i calea către liber….tate.

Speriat la fel sunt eu,

Azi un urlet , mâine-un ţipăt,

Şi mai şti ,poate şi-un strigăt,

Exaltare, plăcere şi de ce nu....durere..

Cosmonautul meu îmbătrâneşte,

Chiar de tot mai scriu poveste…

Ah, tu rimă , oh nebună!

Meditaţie într-una!

Ştiu te sperii, sunt convins,

Peste toate sunt un vis,

Nu pot fi atins , nici lins.

Colivie pentr-un înger,

Ruginită de un plânset,

Evadare spre uitare,

Toate astea's trecătoare.

Atfel m-oi înălta pe zid..

De unde lumea....să nu o ating…