O.....Pana!

Pană, pe-o suprafaţă plană,

Albă, răsucită si ne-vroită,

Zace sub masa de picioare,

Căutând prelegerea salvatoare.

Un austru din mistral,

O zări şi-i făcu val.

Zburând ca un colb de plumb,

Alunecă prin porumb,

Se atinge de mătase,

Şi se freacă uşor de oase.

Atingând ţărâna tare,

Se preface că nu-l doare.

Metamorfoză acută,

Regresiune cerută,

Îşi revine la statut,

Apare ca un înger mut.

Aşa cum era de fel,

Până a fi izgonit din bordel.

Îmi revin, îmi amintesc,

Aripile-mi probez,

Zâmbetul mi-l crestez,

Şi mă-ntind spre un botez.

Visul umed ,nu mai doare,

Fantezia-i trecătoare,

Am ajuns să prind culoare,

Nu regret că n-am picioare,

Zic eu ,un înger rememorat,

Noaptea de după uitare.